In contextul socio-economic actual, crizele de orice tip sunt o ameninţare permanentă, iar companiile încep (sau ar trebui să înceapă) să acorde o atenţie sporită felului în care ţsunt gestionate activităţile din interiorul organizaţiei, precum şi posibilelor ameninţări din exterior şi elaborării unor planuri de prevenire şi combatere a situaţiilor de criză.

Crizele care pot afecta o organizaţie sunt de multe tipuri, dar nu orice situaţie ameninţătoare constituie, în mod necesar, o criză. Scopul managementului crizelor este în primul rând prevenirea acestora, atunci când este posibil, şi gestionarea efectivă a situaţiei de criză deja aparute. În acest domeniu este esenţială identificarea exactă a factorilor care au capacitatea de a provoca o criză reală. IRES oferă consultanşă în acest domeniu, bazându-se pe metode de cercetare sociologică şi nu numai. Atunci când este vorba despre crize endogene (din interiorul organizaţiei), experţii IRES pot identifica activităţile viciate sau procedurile incorecte ; de asemenea, se pot identifica alte surse de probleme în ceea ce priveşte activitatea acesteia, în scopul prevenirii crizei sau a rezolvării acesteia în momentul în care este inevitabilă. În ceea ce priveşte crizele exogene, de regulă mai greu de anticipat, instrumentele şi tehnicile de cercetare folosite de către experţii IRES vor permite identificarea unor indicatori ai crizei, desprinderea unui context care ar putea permite sau facilita apariţia unei situaţii de criză. Pe baza acestor descoperiri se pot elabora strategii de prevenire sau rezolvare a problemei, precum şi planuri de criză.

Un plan de criză va direcţiona toate actiunile celor implicati, în scopul rezolvării problemei care ameninţă supravieţuirea organizaţiei, iar acesta trebuie conceput în aşa fel încât să anticipeze orice fel de criză care ar putea afecta integritatea unei organizaţii, pornind de la „worst-case scenarios”. Planul de criză poate oferi răspunsul ideal în situaţii problematice pentru diverse tipuri de criză, pentru ca eficienţa gestionării acestora în momentul în care se produc să fie maximă. A avea un plan de criză reduce riscurile gestionării deficitare a acesteia din cauza lipsei de timp pentru elaborarea şi testarea unor strategii. De asemenea, în măsura în care imaginea unei organizatii este afectata de criza, IRES are la îndemană resursele pentru a elabora un plan de comunicare de criză, pus în aplicare imediat după constatarea situaţiei de criză. Tehnicile de comunicare utilizate se pliază pe tipul şi anvergura crizei şi se vor axa pe câteva dimensiuni fundamentale: prezentarea evenimentului, precizarea măsurii în care organizaţia este responsabilă pentru criză, numele persoanei care conduce echipa de management al crizei şi modul în care organizaţia îşi propune să o rezolve.