4 februarie 2026

4 februarie – Ziua Internațională de Luptă Împotriva Cancerului este un reper global dedicat nu doar conștientizării impactului bolii, ci și evaluării capacității societăților de a răspunde eficient prin politici publice, servicii de sănătate și comportamente preventive.

În acest context, IRES prezintă date dintr-un sondaj realizat în 2025 care a avut o dimensiune referitoare la relația dintre populație și prevenția oncologică, într-un moment în care datele epidemiologice arată că o parte dintre tipurile de cancer poate fi prevenită sau depistată precoce, cu impact major asupra supraviețuirii și costurilor pentru sistemul de sănătate.

Focusul chestionarului asupra screeningului și prevenției oncologice a fost motivat de trei rațiuni esențiale:

1. Prevenția este singura strategie cu impact sistemic pe termen lung, capabilă să reducă atât mortalitatea, cât și presiunea financiară asupra sistemului sanitar.
2. Diferența dintre intenție și comportament este un indicator critic pentru eficiența politicilor publice: nu este suficient ca populația să fie conștientă, ci trebuie să aibă acces real la servicii funcționale.
3. Screeningul este un bun indicator al funcționării statului preventiv, deoarece presupune informare, accesibilitate, încredere și continuitate instituțională.

Întrebările care au vizat dimensiunea oncologică a stării de sănătate a românilor au fost construite pentru a evalua nu doar atitudini, ci și blocajele concrete care împiedică transformarea interesului în participare efectivă.

Sondajul arată că România se află într-un paradox al prevenției oncologice: o populație dispusă să participe, dar un sistem care nu reușește să o mobilizeze: 

1. Participare extrem de scăzută la screening, în ciuda interesului ridicat

Datele arată un decalaj structural major:

• doar 5% dintre români au participat, în ultimii 5 ani, la un program gratuit de screening oncologic;
• în același timp, 61% declară că ar fi interesați, în mare și foarte mare măsură, să participe.

Această discrepanță indică nu lipsa de interes a populației, ci ineficiența mecanismelor de acces și comunicare publică.

2. Prevenția există mai degrabă ca intenție decât ca practică socială

Participarea redusă este uniformă la nivelul tuturor categoriilor socio-demografice (vârstă, educație, venit, regiune), ceea ce sugerează o problemă de sistem, nu de grup țintă.

Screeningul oncologic nu este integrat ca practică de rutină în viața populației, ci rămâne un comportament excepțional.

3. Cerere socială clară pentru anumite tipuri de screening

În rândul celor interesați, se conturează priorități clare:

• cancer de sân,
• cancer de col uterin,
• cancer pulmonar,
• cancer colorectal.

4. Barierele în participarea la screening sunt în principal informaționale și logistice, nu de încredere

Motivele invocate pentru neparticipare indică:

• percepția eronată că screeningul „nu este necesar”,
• lipsa timpului,
• insuficienta informare despre existența programelor.

Teama de procedură sau lipsa de încredere în servicii sunt menționate marginal.

Așadar, problema nu este refuzul prevenției, ci absența unei arhitecturi publice clare, vizibile și predictibile a screeningului.

În Ziua Internațională de Luptă Împotriva Cancerului, aceste date transmit un mesaj clar: prevenția oncologică nu mai poate fi tratată ca o campanie punctuală, ci trebuie asumată ca politică publică permanentă, cu infrastructură, comunicare, constanță și responsabilitate instituțională.