Închiderea școlilor a fost o decizie dureroasă, dar necesară. Urgența COVID - 19 este, în primul rând, o urgență medicală, iar încetinirea transmiterii noului coronavirus este prioritatea zero a tuturor statelor lumii, pe care nu o putem ignora. Deși nimic nu poate înlocui școala față-în-față, această „pauză mare” reprezintă totodată o perioadă cu mari provocări pentru toți actorii din educație, elevi, cadre didactice, părinți, legiuitori, dar și o oportunitate imensă pentru testarea și ajustarea de soluții și sisteme care ar putea să aducă școala românească de secol XIX în secolul XXI, acolo unde îi este locul. Deciziile luate de legiuitori, minister, inspectorate, școli influențează însă zi de zi viața și educația a 2.824.594 de elevi din România. Cum facem ca aceste decizii să nu se transforme în timp pierdut pentru educație? Cum facem ca aceste decizii să se dovedească a fi fost, peste ani, deciziile corecte?   

Studiul pe care institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, cea mai mare companie de cercetare socială cu capital românesc, l-a realizat, în perioada 27 - 30 aprilie 2020, a urmărit să afle modul în care copiii din România au acces la educație online și la infrastructura necesară, dar a evaluat și modul în care părinții percep toate aceste schimbări și cum fac față acestor provocări. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1.319 părinții cu copii între 0 și 19 ani, 1.060 dintre aceștia având cel puțin un copil înscris la școală.

Studiul a fost realizat în colaborare cu Fundația Viață și Lumină și FEPAL - Federația Părinților și Aparținătorilor Legali, iar datele rezultate au fost analizate împreună cu experții celor două organizații și transpuse într-un policy paper pe care îl punem la dispoziția decidenților și tuturor celor interesați de politicile în domeniul educației din România.